monárh


monárh
-a m (ȃ) v monarhističnih državah vladar: oblast monarha / absolutni monarh ki ima vso oblast v državi

Slovar slovenskega knjižnega jezika . 2000.

Look at other dictionaries:

  • monarh — MONÁRH, monarhi, s.m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [var.: (înv.) monárc s.m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch. Trimis de LauraGellner, 19.11.2007. Sursa: DEX 98  MONÁRH s. (pol.) 1 …   Dicționar Român

  • mònarh — m 〈N mn rsi〉 zool. vrlo velik, narančastocrni leptir (Danaus plexippus) …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • monarh — mònarh1 m <N mn rsi> DEFINICIJA zool. vrlo velik, narančastocrni leptir (Danaus plexippus) ETIMOLOGIJA v. monarhija, monarh …   Hrvatski jezični portal

  • monárh — s. m., pl. monárhi …   Romanian orthography

  • monarh — mònarh2 m <V mȍnarše, N mn rsi> DEFINICIJA onaj koji vlada u monarhiji, nasljedni vladalac; car, kralj ETIMOLOGIJA vidi monarhija …   Hrvatski jezični portal

  • rege — RÉGE, regi, s.m. 1. Suveranul unui regat, persoană care deţine puterea supremă într un regat; monarh. 2. fig. Cel care are poziţia cea mai însemnată într un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanţa, prin competenţa sa. 3. Numele piesei… …   Dicționar Român

  • absolutism — absolutísm s. n. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere. (< fr. absolutisme) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABSOLUTÍSM s.n. Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh …   Dicționar Român

  • suveran — SUVERÁN, Ă, suverani e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. s.m. şi f.… …   Dicționar Român

  • autocrat — AUTOCRÁT, autocraţi, s.m. (Adesea adjectival) Conducător al unui stat, cu puteri absolute; autocrator. [pr.: a u ] – Din fr. autocrate. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AUTOCRÁT s., adj. (pol.) 1. s. potentat, (înv.) autocrator …   Dicționar Român

  • edict — EDÍCT, edicte, s.n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept şi formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate şi în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.